De obicei, Fangio avea cea mai buna masina din pluton. Numai intre 1952-1953 cand Campionatul Mondial s-a desfasurat la categoria Formula 2 si in 1957 cand Ferrari si Vanwall au fost la egalitate cu Maserati-ul argentinianului, se poate spune ca Fangio s-a bucurat de un "usor avantaj". Pentru a avea cea mai buna masina Fangio trebuia sa schimbe echipele cu o regularitate alarmanta. In noua ani de Campionat Mondial, Fangio a alergat pentru Alfa Romeo (1950-51), Maserati (1953-54), Mercedes (1954-55), Ferrari (1956) si din nou la Maserati (1957-58). Fangio nu a concurat in editia din 1952 din pricina unui accident sever suferit pe circuitul de la Monza.
   Cu Michael Schumacher, lucrurile stau diferit. Daca nu luam in considerare debutul sau cu Jordan, germanul a concurat numai pentru Benneton si pentru Ferrari in cele 12 sezoane de Formula 1 in care a fost prezent. Putem afirma ca este un pilot "loial", chiar daca pentru multi ani a avut la dispozitie o masina inferioara: cat afost la Benneton (1991-1995), Williams Renault aveau bolizi mai performanti, iar atunci cand s-a mutat la Ferrari (impreuna cu Ross Brawn si Rory Byrne) i-au trebuit cativa ani pentru a aduce Ferrari in postura de lider. Numai in ultimii ani Schumacher s-a bucurat de cea mai buna masina din pluton, care i-a permis castigarea sezoanelor 2000, 2001, 2002, la diferente uriase de pluton. Ultimul sezon in schimb a fost dificil pentru el si Scuderie din pricina concurentei, reusind cu greu sa castige titlul.

   Din punct de vedere al pozitiei in interiorul team-ului, cei doi se aseamana. Amandoi au cerut prioritate maxima! In primul sau an in Campionatul Mondial, cu echipa Alfa Romeo, Fangio a avut statutul de "numarul unu" la egalitate cu coechipierii Giuseppe Farina si Luigi Fagioli, in restul carierei in Formula 1 Fangio a fost "Numero Uno" la echipele pentru care a concurat. Mai mult, argentinianul a reusit sa evite faimoasele tactici de echipa impuse de Enzo Ferrari (cauzate de prea multi piloti si prea putine masini) in singurul sau sezon in care a alergat pentru echipa din Maranello (1956). Pozitia in interiorul echipei i-a fost adusa de viteza si reputatia sa, precum si multumita faptului ca intotdeauna colegii il priveau drept "Old Master". Surprinzator pentru unii, din respect pentru argentinian, Peter Collins i-a dat acestuia Ferrari-ul sau de concurs in cadrul Grand Prix-ului italian din 1956, fapt care i-a permis lui Fangio sa-si consolideze sansele pentru castigarea titlului mondial!
   Asemenea gesturi sunt de neconceput in Formula 1 de astazi, insa chiar si asa Michael Schumacher a fost clar "numarul unu" in cadrul echipelor Benneton, respectiv Ferrari, incepand din 1992. Si pozitia lui Schumacher a fost castigata datorita rezultatelor in lupta cu cronometrul, nu prevederilor din contract. "Mi se pare normal ca pilotul cel mai slab sa detina pozitia secunda in cadrul echipei", declara germanul. "Daca Irvine a spus mereu ca a fost locotenentul meu, inseamna ca a fost mai lent ca mine. Imi pare rau dar slujba mea nu este sa conduc mai lent decat restul pilotilor", completeaza Schumi.
   Atat Fangio cat si Schumacher si-au ajutat colegii. La Aintree, in 1955, Stirling Moss a castigat primul sau MP cu Mercedes, traversand linia de sosire in fata coechipierului Fangio. "Nici pana astazi nu stiu daca am castigat eu cursa sau am fost lasat de Juan-Manuel". Dupa Silverstone, Schumacher s-a aratat dispus sa-l lase pe Irvine, permitandu-i acestuia sa castige MP al Malaeziei, desi Schumacher a fost mai rapid.

   Dupa ce ajuns in Europa, Fangio a avut doar un accident serios: incidentul a avut loc la inceputul anului 1952, la scurt timp dupa debutul Marelui Premiu al Autodromului Monza.
   Schumacher a avut cateva accidente grave de-a lungul carierei sale in Formula 1, dar a fost ranit serios atunci cand franele Ferrari-ului sau nu au mai functionat in primul tur al etapei Silverstone, in 1999. Si-a rupt piciorul, si ca urmare, a stat pe margine 6 etape dar, asemeni lui Fangio dupa accidentul de la Monza, a fost la fel de rapid cand a revenit.
   Faptul ca Fangio a avut doar un accident serios comparativ cu Schumacher demon-streaza cat de sigura este Formula 1 in prezent. In anii 1950, sansele de a supravietui unui accident grav erau minime comparativ cu epoca moderna. In timp ce numai Ayrton Senna si Roland Ratzenberg au murit pe parcursul carierei lui Michael Schumacher, lista pilotilor decedati in timpul celor noua ani de competitie ai lui Fangio, este lunga si cu adevarat alarmanta: Onofre Marimon, protejatul lui, a murit in 1954, iar italianul Alberto Ascari, care era atunci cel mai mare rival al lui Fangio, a murit in 1955.
   "Cei mai buni prieteni ai mei au murit in accidente cu adevarart stupide si astfel am inceput sa simt ca nu mai am dorinta si interesul pentru a continua acest sport", a afirmat Juan-Manuel Fangio cu o voce joasa cand a explicat de ce s-a retras in 1958.

   Cel mai corect este sa afirmam ca nici Fangio si nici Schumacher nu au concurat in sezoane foarte dificile, cum este cazul lui Senna, care a trebuit sa "se bata" cu Alain Prost, Nelson Piquet, Nigel Mansell.
   Comparativ cu aceste "perioade de aur" ale Formulei 1, rivalii lui Fangio nu au repre-zentat niciodata o forta de temut: in 1950, campionul mondial Giuseppe Farina se apropia de retragerea "la pensie", Alberto Ascari a murit in 1955, iar ceilalti rivali ai lui Fangio (Stirling Moss, Peter Collins) fie erau lipsiti de talent, fie nu dispuneau de eforturi pentru atingerea scopurilor, fie nu aveau destula experienta pentru a-i tine piept cu adevarat argentinianului. "Fara ezitare pot spune ca cei mai aprigi rivali ai mei au fost Stirling Moss si Alberto Ascari, ambii niste piloti foarte talentati", afirma Fangio inainte sa moara.
   Schumacher s-a bucurat si el de o concurenta relativ slaba. Ayrton Senna a murit aproape in acelasi moment in care germanul incepea sa devina un adevarat campion. Mika Hakkinen a fost un adevarat rival vreme de cateva sezoane, fiind printre liderii plutonului, mult mai rapid decat David Coulthard, coechipierul sau. In prezent, Juan Pablo Montoya este considerat de tot mai multe persoane rival al lui Schumacher, care in cele din urma l-ar putea surclasa pe german, insa totusi lipsit de de experienta pentru a se lupta constant cu Schumacher de la egal la egal. Ultimul an a adus in fata generatia tanara de piloti, in frunte cu Kimi Raikkonnen (McLaren Mercedes) care i-a pus mari probeleme lui Michael Schumacher in castigarea celui de-al 6-lea sau titlu, disputa prelungindu-se pana in ultima etapa. Un alt pilot tanar care se vrea a fi in viitor un rival al sau este Fernando Alonso (Renault) care este in acest moment cel mai tanar pilot castigator al unui Mare Premiu din istoria Formulei 1.

   Juan-Manuel Fangio nu s-a insurat niciodata, dar cu toate acestea a fost considerat ca fiind "favoritul doamnelor". Marele Maestro a afirmat inainte sa moara: "Poate ar fi trebuit sa-mi intemeiez o familie, dar nu am gasit niciodata timpul necesar pentru asta. Cu totii facem greseli cat traim. Oare asta a fost una din greselile mele? Timpul trece atat de repede si, oricum, eu eram indragostit nebuneste de bolidul meu de curse".
   Schumacher a reusit totusi sa combine cariera din Formula 1 cu o viata de familie fericita: "Familia te face sa simti ca duci o viata implinita, si astfel te duci la lucru mult mai relaxat. Sunt un om foarte relaxat", a declarat Schumacher.

   Printre cele mai mari diferente intre cariera lui Fangio si a lui Schumacher se numara si banii pe care-i poate strange un pilot.
   Michael este privit ca cel mai bine platit sportiv pe plan mondial.
   Comparativ, Fangio nu a fost niciodata atat de bogat, traind majoritatea timpului intr-o casa construita de parintii sai in partea rurala a Argentinei.
   "Nu sunt un om bogat. Am castigat destul cat sa ma bucur de o viata si sa mai ramana si pentru familie dupa ce voi muri. Intotdeauna am fost in postura de a renunta la ceva, de a amana anumite lucruri. Astfel, m-am simtit mai bine decat multi alti care si-au facut un scop in viata din castiguri imense de bani", afirma Fangio cu sinceritate.